Aventuri in Calgary

Omul de la Posta

2011-11-18T15:38:00.000-08:00

Am fost la posta acum doua saptamani sa trimit un pachet acasa pentru tata. Trimiterea pachetului a fost un moment absolut special, pe care n-o sa-l uit niciodata. Intr-o seara, am pus frumos toate lucrurile cumparate pentru tata intr-o cutie maricica de carton, am invelit-o in hartie de cadou, am lipit-o cu scoci cat am putut de bine si m-am dus cu ea a doua zi in brate, pe jos, la posta, dupa ce m-am intors de la serviciu. cand m-a vazut omul de la posta, care OM e de fapt subiectul povestii, un barbat foaaarte de treaba, datorita caruia tata o sa poarte in iarna asta fularul, sosetele, pijamaua si vesta de fas pe care i le-am trimis cu tot dragul, mi-a zis ca e foarte mare cutia si ca ma costa 200 de dolari sa o trimit cu avionul. mi-a picat fatza, nu alta! i=am zis ca e un cadou pt tatal meu, care e bolnav; si am gandit cu voce tare... ceva de genul... aoleu, cum ma intorc eu cu cutia asta acasa...?! si Omul zice hai ca te ajut eu, daca vrei, scoatem tot ce e in ea si pun continutul in pachete mai mici, cantaresc, masor, si o sa se reduca pretul livrarii. bun, zic, multumesc mult. si m-a ajutat, din tot sufletul... am scos tot ce era in ea, mi-a cantarit cu grija fiecare lucrusor, a calculat, a masurat, cu un calm si o bunatate si o rabdare.... a mai facut si o gluma, am ras impreuna... mi-a propus sa mananc jumatate din ciocolata, ca sa cantareasca mai putin in pachet... intre timp mai ajuta si alti clienti, cat eu am scris adresele, am pus hainele in pachete.... si dupa vreo juma de ora, 40 de minute, pachetele erau gata, sigilate, scrise, cantarite, tot. am platit, intr-adevar, mult mai putin decat 200 de dolari si la sfarsit i-am zis ca tatal meu o sa se bucure foarte mult de cadou. iar el zice: "tatal meu a murit. vinerea trecuta...". cand am auzit... m-a apucat o tristete.. si am inceput sa plang... i=am zis ca-mi pare rau... el a zis ca era batran tatal lui... eu i-am zis de al meu - plangand- ca e bolnav, ca a avut operatie pe creier si ca acum se recupereaza si ca sper sa se faca bine. Omul, saracu', mi-a zis ca tatal meu e inca tanar si ca o sa fie bine, mi-a zis sa am grija, la revedere, si am plecat, cu cutia mea de carton in brate, stergandu-mi lacrimile. m-a impresionat tare mult si am impresia ca si pe el l-am impresionat eu. daca ma mai duc la posta si se nimereste sa fie el acolo, parca vad ca o sa ma intrebe ce facde tatal meu... eu il stiu mai de mult pe Omul asta de la posta, tin minte ca m-a mai ajutat si alta data cu un plic, o scrisoare.. e un barbat la vreo 40 si ceva de ani, inalt, solid, cu ochi albastri, cu un pic de barba... pare dur, dar e foarte bland si de treaba. nu e doctor, nu salveaza vieti, nu e politist, nu e prim ministru,lucreaza la posta, dar isi ia treaba in serios si o face bine si din suflet. si se vede si se simte asta...

Felul in care arati deschide usi. Sau nu...

2011-08-18T12:58:00.000-07:00

Se da o femeie. Se imbraca femeia in pantaloni simpli, o camasa banala si balerini; parul strans in coada, nici urma de parfum sau de ruj. Se trimite femeia la serviciu, cu transportul in comun. In autobuz, aglomeratie. Nu se da nimeni macar putin la o parte sa-i faca loc. Pe strada, femeia merge cu capul in jos, cu umerii stransi, cu pasi mici. Nicio privire nu se indreapta catre ea. Usile liftului i se inchid in nas, odata ajunsa in holul cladirii unde lucreaza. Colegii nu-i zambesc, o saluta sec. Se trimite femeia acasa. Este femeia invizibila?
Se ia aceeasi femeie si se imbraca cu o rochie frumoasa. Se incalta femeia cu pantofi cu toc. I se da un parfum cu miros de flori, un ruj in nuante pastel si o poseta cocheta. Se trimite femeia la serviciu. In autobuz, soferul o saluta zambind. Doi domni se dau la o parte, sa-i faca loc. Pe strada, femeia se unduieste ca o felina si tine capul sus. Un domn din directia opusa ii ureaza o zi buna. Femeia ii multumeste si-i zambeste. Usile liftului raman deschise pana intra si ea, alaturi de un grup de tineri. O femeie din lift ii zambeste complice. Colegii o complimenteaza pentru cum arata. Toate usile i se deschid, fara sa le atinga. Zambete o inconjoara. Femeia nu este invizibila.

Tu cum vrei sa fii?

It takes two weels to tango with the city

2011-07-19T07:44:00.000-07:00

Calgary are tufe frumos mirositoare de iasomie. Calgary are parcuri intinse, cu muuulta iarba verde, banci de picnic si copaci batrani. Calgary are rauri mari, care isi curg repede apa rece, intr-un ritm sonor. Calgary are arome de flori varatice, de cauciuc ars, de mancare proaspat gatita, de petrol si de iarba. Calgary are sute de pasari, milioane de gaze zburatoare si trilioane de tantari. Va vine sa credeti, Calgary are un vanticel care adie cald si-ti mangaie fatza. Calgary are oameni fara adapost, care-si taraie obositi si infometati hainele ponosite de pe o banca pe alta. Calgary are cladiri inalte pana la cer, din sticla si fier. Si, vai, ce bine, Calgary are atatea culori! Rosu pe acoperisuri, roz pe cer, cand apune soarele, verde in rauri, galben in petunii, violet in tufele de liliac, maro in lemn, albastru in zgarie-nori.
O plimbare la ceas de seara cu bicicleta m-a facut sa vad orasul. Sa-l vad cu adevarat, asa cum e el, sa-i simt pulsul, ritmul, energia. Si mi-a placut. Atat de mult, incat cred ca pot deveni dependenta de mersul pe doua roti pe pistele de biciclisti.
Prietenii initiatori ai plimbarii de aseara au dreptate: te simti ca in copilarie cand pedalezi de voie prin oras - copilul din tine se delecteaza fara griji pe un mare teren de joaca. Asta fiindca pe pistele din Calgary esti in deplina siguranta. Tu si bicicleta. All you need is two weels to tango with the city...

Medicament pentru nepăsare

2011-05-25T17:59:00.001-07:00

La farmacie:
- Bună ziua. Aveţi cumva o pastilă care să mă ajute să nu mă mai stresez? Adică să nu-mi mai pese aşa mult de ce mi se întâmplă? Aş lua-o din când în când, la nevoie. Cum ar fi, de exemplu, la serviciu, înainte de şedinţe, sau când vine soacra în vizită, sau în trafic, sau când mă ceartă nevasta, sau când trec printr-o criză financiară... şi mai ales înainte de meciurile de fotbal.
- Da, avem un medicament foarte bun: NESIMTOL.
- Daţi-mi şi mie două flacoane, vă rog.
- Sigur, imediat. Luaţi două pe zi, una dimineaţa şi una seara, cu multă apă. Ca efecte secundare s-ar putea să apară ameţeli şi halucinaţii, dar nu vă faceţi griji, sunt nişte halucinaţii plăcute. Aveţi grijă, acest medicament poate crea dependenţă.

Ce bine ar fi dacă ar exista un medicament ca ăsta! Eu, una, prea mă stresez din orice şi de multe ori mi-ar prinde bine o pastilă de Nesimtol. Mama mi l-a prescris, în glumă, mai de mult, când mă plângeam că lumea asta e nebună, nebună, nebună şi plină de nedreptăţi. Aş purta flaconul în geantă şi aş lua câte o pastilă la nevoie. Plouă afară de cinci zile şi e înnorat ca naiba? Mă stropeşte o maşină din cap până-n picioare, când deja eram udă din cauza ploii? Nicio problemă. Cu Nesimtol, îmi văd de drum, cu zâmbetul pe buze. Ba chiar îi fac cu mâna şoferului care mi-a înveselit ziua. Mi-a promis o prietenă că merge cu mine la o cafea, dar nu mai dă niciun semn a doua zi? Mare pagubă! Cu Nesimtol, pot să-i spun frumos, când mă sună, într-un final, că sunt extrem de ocupată, în fiecare zi, până la sfârşitul vieţii mele. S-a înfundat chiuveta din bucătărie şi instalatorul vine după o săptămână? Perfect. Cu Nesimtol, decid să folosesc mâinile în loc de tacâmuri, să beau suc direct din cutie şi să nu gătesc deloc, nimic. Şeful mă critică fiindcă am vorbit la telefonul mobil în timpul orelor de serviciu? Şi ce?! Cu Nesimtol, îi spun că primisem acel telefon de la o companie care mi-a oferit un job mai bun şi că mă gândesc să-l accept dacă nu încetează să mă trateze ca pe un robot în fiecare zi.
Dacă-l găsiţi pe la vreo farmacie, luaţi, vă rog, şi pentru mine vreo cinci tablete/flacoane/cutii. Plătesc dublu!

Uite teatrul, nu e teatrul!

2011-05-09T12:18:00.000-07:00

Intrebare: Cum ajungi in Calgary la Pumphouse Theatre daca nu te duci cu masina? Raspuns: Nu ajungi. Te ratacesti, ajungi la capatul orasului, pierzi piesa si vine un prieten sa te ia acasa, la zece noaptea.

Recent, am avut parte de o alta savuroasa aventura calgariana, ca sa-i zic asa. De data asta, e legata de teatru, un anumit teatru cu o denumire pompoasa -Pumphouse Theatre, care am impresia ca e o institutie cu circuit inchis. Sau mai bine zis o institutie la care nu ajunge oricine, in orice conditii. Eu si scumpa mea prietena Ana am tras aceasta trista concluzie dupa mai mult de o ora de mers pe jos, ratacind in cautarea unui drum/pod/autobuz/ care sa ne deschida calea spre marele Pumphouse Theatre. Cine a vazut miercurea trecuta doua doamne, ambele cochete, imbracate elegant, cu pantofiori delicati, cu posetutele pe umar, aproape alergand pe pietris, intr-o zona de constructii(deci, da, in Calgary!),de-a lungul unui grilaj de fier cu sarma ghimpata, incercand sa gaseasca o portita care sa dea spre cladirea teatrului, trebuie sa stie ca doamnele nu incercau decat sa serveasca o portie de cultura si ca erau in mare intarziere la piesa respectiva. Care piesa stiti cum se chema? "It is solved by walking". Poftim ironia sortii! Cred ca a fost vorba de fapt despre o aplicatie practica pentru spectatorii care au avut curajul sa se deplaseze catre teatru cu mijloacele de transport in comun. Eu si Ana ne-am jucat propria piesa, cutreierand un santier prafuit - pustiu la acea ora - si facand haz de necaz: "Bine ca nu sunt caini, dar uite ca nu sunt nici oameni, nici macar un paznic, daca eram hoti, puteam sa furam lemne si fier... ce invatam din asta? ca in Calgary nu te duci la teatru cu autobuzul, fiindca soferii sunt nestiutori si te trezesti intr-un loc nemaivazut, nemaiumblat, deci e musai sa ai masina ori bani de taxi... cultura nu e la indemana oricui in orasul asta... lasa ca data viitoare luam elicopterul... cand o sa ajung eu primar (Ana), o sa rezolv problema cu accesul la teatru... hai ca nu mai vedem piesa in seara asta, dar unde naiba suntem si cum ajungem acasa?". E clar, nu s-a rezolvat cu mersul pe jos... , cum frumos sugera piesa. Noroc cu un prieten bun, care a venit si ne-a "cules" de la sfarsitul lui Calgary, unde am ajuns, conform Anei, dupa muuuuult mers prin iarba, pietris si trotuar.
Acestea fiind spuse, dragi conducatori ai orasului, lasati calgarienii sa vina la teatru... pe jos, daca se poate, va rugam.

Mentionez ca: Ana a sunat la teatru a doua zi si s-a plans ca nu se poate ajunge la ei pe jos. I s-a spus ca se poate, i s-a explicat cum, i s-a spus ca putem veni sa vedem piesa a doua zi, fara sa mai platim biletul inca o data... "va multumim, va asteptam..., luati-va incaltaminte comoda". Well, in Calgary macar "It is (half) solved by complaining".

Sheri, de 4 ori mama, de 4 ori mai multe povesti despre copii

2011-04-29T10:04:00.000-07:00

Stim cu totii, e cert si dovedit, copiii sunt bucuria vietii fiecaruia. Miracol, implinire, transmiterea genelor, popularea pamantului etc. Eu nu am copii. Ma rog, nu inca... imi plac enorm si imi doresc enorm. Promit solemn ca atunci sau mai bine zis daca ii voi avea, n-am sa plictisesc pe nimeni cu povesti nesfarsite despre aventurile lor, asa cum face colega mea Sheri. Mama a patru copii, dintre care doi gemeni, Sheri ne impartaseste, de cate ori are ocazia, nuvele si istorioare din ciclul "ce au mai facut copiii mei", desi nimeni nu o intreaba vreodata. Pe unii oameni ti-e drag sa-i mai intrebi ce le mai face odorul, insa pe Sheri nu e nevoie sa o chestionezi, ea iti spune ca lui Joseph i-a cazut ieri un dinte, ca Sarah a cazut si s-a lovit la cap, ca gemenii au facut ingerasi in zapada, ca fiica mijlocie ii trimite sms-uri pe ascuns unei prietene si alte multe asemenea. Ba pe unele le si repeta; vrea sa fie sigura ca istorioara s-a retinut: "Ti-am zis ca lui Joseph i-a cazut primul dinte?". "Ooo, iar incepe...!". Isi iubeste copiii, nimic de comentat, dar, totusi, de ce simte nevoia sa vorbeasca tot timpul despre ei? Numai despre ei. Sau daca incepe un alt subiect, inevitabil ajunge la un moment dat tot la copii. Cu toate astea, nici nu stiu macar cum ii cheama pe toti patru. Nu am retinut. Dar cred ca pana la sfarsitul anului, daca Mama Sheri o tine tot asa, o sa stiu muuuuult mai multe despre copiii ei decat propriul lor tata. Sper, totusi, sa nu...

Cat mai costa o cafea in Bucuresti?

2011-04-21T07:15:00.001-07:00

Am visat ca in sfarsit am ajuns in Romania dupa un an de Canada. In vis, am vrut sa-i cumpar o cafea unei batrane de pe strada de care mi s-a facut mila. Intreb cat costa cafeaua, iar vanzatoarea zice: "pai un pahar costa 8 milioane jumate". Soc total pt mine in vis; "cum, nu se poate, zic, am lipsit un an din tara si asa mult a ajuns sa coste o amarata de cafea?". "Da, zice vanzatoarea razand. Atata costa, nu e nicio gluma. Ai bani sa platesti?". N-aveam, normal. Din fericire, visul s-a terminat in acel moment si n-a trebuit sa ma ruinez pt o cafea in Bucuresti. Dar, totusi, acum am cazut pe ganduri. Fratilor, deci, ce sa fac, sa vin in tara cu toate economiile? :)))) Sper sa am bani macar de un suc... Cam cat mai costa o cafea, asa, ca idee? :D

CE MUZICA ROMANEASCA SE ASCULTA IN CANADA

2011-04-14T10:19:00.000-07:00

Cine are permis la Calgary Public Library poate sa asculte online cam orice fel de gen de muzica. Melodii sunt pe alese, pe genuri, milioane... intr-o baza de date frumos organizata. Poti asculta de la sunete din natura pana la muzica traditionala din Congo, Maroc sau Irlanda. Eu ma numar printre norocosi - am card de biblioteca si in fiecare zi ma delectez cu cate ceva, in functie de starea de spirit. Azi, din curiozitate, am vrut sa vad ce se gaseste in lista minunata la litera R, mai precis, la Romania. Ce muzici au trecut Oceanul tocmai in Canada, sa le incante strainilor urechile? Vreo Ciuleandra, vreo sarba, vreo hora, poate Maria Tanase...?! Si ia uite ce am gasit: Fanfara din Cozmesti, Ana Hossu, Dumitru Farcas... aaa, si cuvantul "gypsy" din plin!!

Click pe poza :)

Ce-as face...

2011-04-10T21:15:00.000-07:00

Maine dimineata nu m-as trezi la 7, ca sa ma duc sa stau 8 ore si jumatate inchisa intr-un birou. As dormi pana la 10-11 si as visa ca fac plaja pe o insula cu nisip fin si apa limpede, sub un palmier. As bea ceai si as manca paine prajita pe balcon, imbracata in halatul meu alb si pufos, asezata pe unul din cele 3 scaune pliante verzi. As asculta tango si vals si as schita cativa pasi de dans in sufragerie. Mi-as scoate acuarelele din dulap si as picta culori... multe culori si forme abstracte, fara sa stiu ce fel de tablou o sa iasa. Ca o pisica lenesa, m-as intinde si as casca, privind soarele si cladirile pe geam. M-as uita la poze, mi-as aminti de oameni si locuri... Mi-as scrie gandurile intr-un jurnal, cu un pix albastru. As manca pepene galben, capsuni si ciocolata. As face o baie fierbinte, cu multa spuma, ascultand muzica in surdina. As bea un pahar de vin rosu. As sta intinsa pe canapea, in halatul meu alb si pufos, fara sa ma gandesc la nimic. As citi o carte delicioasa ca un desert. M-as asculta pe mine insami. Iar seara... m-as culca odihnita, impacata si relaxata. Ce mai zi!

Ce exista in Romania si nu se gaseste in Calgary...

2011-03-20T20:07:00.000-07:00

Mi-am zis intr-o dimineata ca e cazul sa schimb liliacul din deodorantul solid - LAdy Speed Stick, stainguard - pe care-l tot folosesc de cand am ajuns in Calgary, cu iasomia, portocala, aloe-vera si acel je ne sais quoi dintr-un antiperspirant spray. Mi s-a pus pata pe o schimbare, fiindca nu-mi mai placea senzatia de sapun pe piele; reclamele din Romania la Nivea sau Dove imi tot veneau in minte si ma si vedeam apasand pe buton, ca sa eliberez un parfum proaspat, dar si protectie indelungata. Ia uite, reclamele si-au facut treaba, am retinut ce trebuia! :D Asa ca am pus in cap de lista: "cumpara spray Nivea". Eh, n-am taiat si nici n-o sa tai de pe lista task-ul asta, fiindca n-am gasit picior de spray in niciun magazin din Calgary! Nu exista asa ceva, deloc, nicaieri! Pe rafturi sunt numai deodarante solide si/sau cu bila. Parfumuri, cate vrei... dar spray-uri, ioc! Ce dezamagire pentru mine! Canadienii, fiind atenti cu mediul si foarte eco, au luat decizia - inteleapta, pana la urma - sa scoata de pe piata deodorantele spray, care contin freon, dupa cum bine se stie. De ce sa polueze mediul cu asa ceva, cand acest lucru poate fi evitat? "Ia sa le scoatem noi de tot, ca n-o fi foc! Lumea sa foloseasca ce gaseste pe rafturi si toti vom fi mai curati,mai uscati, mai green, mai fericiti si mai lipsiti de alergii...", or fi decis ei intr-o buna zi, la o sedinta de protectie a mediului inconjurator. Bine, inteleg, dar eu ce ma fac, daca tot vreau un Nivea frumos mirositor? Sa-ncerc sa mi-l fabric singura, ilegal, cum altii isi fac tigari cu iarba sau bombe. Si sa apara o stire in ziar: "o romanca, in inchisoare in Calgary, dupa ce a folosit un spray cu freon hand-made". Sau sa trec mai bine pe roll-on?! Las' ca vin eu in Romania... o sa-mi iau cate deodorante cu freon vreau, ca deocamdata in tara noastra, nu s-a pus atat de serios problema protectiei mediului inconjurator. Este inca liber la freon!

Pisica face "murk, murk" (?!)

2011-03-09T15:13:00.000-08:00

Eixsta in Calgary o pisica neagra-neagra, cu ochi galbeni-galbeni,care face "murk, murk", in loc de "miau-miau". N-are cum, nu-i asa? Sigur ca n-are cum, dar eu asta am crezut initial, cand am auzit povestea ei. O cheama Murka si este pisica Tatianei, colega mea de serviciu. Pisica este canadiana get-beget, dar poarta nume ucrainian, fiindca asta este natia stapanei. Explicandu-mi Tatiana de unde vine frumosul nume al si mai frumoasei feline, nu stiu cum am inteles eu ca murk e un fel de "miau" romanesc. Toata seara eu si Adi ne-am amuzat pe seama pisicilor din Ucraina, care "murk-aie" in loc sa miaune. Ei,comedie, cum sa auzi in loc de melodiosul "miaaaaau", un "murk" sec? Nu, asa ceva nu se poate. Si, intr-adevar, m-am lamurit azi: am intrebat-o pe Tatiana dimineata ce face Murka; dintr-una intr-alta, mi-a precizat - din nou - dar de data asta am inteles corect, ca numele asta de pisica e foarte popular in Ucraina si de-aia l-a ales; iar pe foarte multi catzei ii cheama Vasia. Deci, Vasia si Murka. Un fel de Azorel si Mitzi.
E clar si limpede, nicio pisica nu face murk, dar asa de amuzant mi s-ar fi parut sa fi fost real... in imaginatia mea, exista o matza roz, grasa, care atunci cand o tragi de coada, zice "murk, murk!" :)

25 de calitati ale unui prieten adevarat

2011-02-13T15:26:00.000-08:00

Cum stii cand cineva chiar iti e prieten? Dupa parerea mea umila… :
Un prieten te suna doar sa te intrebe ce mai faci sau ce mai e nou
Un prieten iti livreaza un adevar intr-o lingurita de dulceata,fiindca tine la tine si nu vrea niciodata sa te jigneasca
Un prieten te ajuta cand stie ca ai nevoie, fara sa i-o ceri
Un prieten nu-ti sugereaza niciodata ca e mai bun decat tine
Un prieten iti gaseste nume de alint
Un prieten te intelege dintr-o privire
Un prieten iti spune ca i-a fost dor de tine, ca ii lipsesti
Un prieten te incurajeaza cand ai nevoie
Un prieten se bucura din suflet pentru reusita ta/succesul tau
Un prieten sufera cand tu suferi
Un prieten te apara cand cineva te ia peste picior
Un prieten lasa balta ce avea de facut si vine sa te consoleze cand plangi
Un prieten te face sa razi cand esti trist
Un prieten te consoleaza cu vorbe bune cand esti suparat
Un prieten te asculta cand simti nevoia sa te descarci
Un prieten iti da un sfat, dar nu se supara pe tine daca nu-l urmezi
Un prieten stie sa te ierte
Un prieten isi cere iertare daca ti-a gresit
Un prieten te invita la masa si face cartofi prajiti, ca stie ca-s preferatii tai
Un prieten te primeste oricand la el acasa
Un prieten merge cu tine la un concert rock, fiindca l-ai rugat, desi lui nu-I place muzica rock
Un prieten iti da o pereche de ochelari de soare pe care abia i-a cumparat, fiindca tie iti plac foarte mult
Un prieten nu sta sa se uite la tine cum cari o cutie grea
Un prieten te imbratiseaza cu drag
Un prieten te cauta cand credeai ca te-a uitat
Un prieten bun e la fel de pretios ca aurul.

Ce uşi descuie cheile din viaţa mea?

2011-01-29T13:56:00.000-08:00

De vreo câteva zile, tot îmi apar în cale nişte chei... chei diferite, nu aceleaşi. Şi nu ale mele! Parcă ar fi un semn, dar cum oare să-l interpretez? Totul a început cu un vis ciudat: se făcea că, într-o zi de vară, cineva îmi dădea o cheie, zâmbind. Eu am luat cheia, am întrebat de ce mi-o dă... şi m-am trezit. Dă-i şi caută pe net, în dicţionare de vise, ce înseamnă când visezi că primeşti o cheie. Mă rog, site-uri diferite, opinii diferite... nu m-am lămurit prea tare. Apoi, alaltăieri, m-am oprit în staţia de c-train cu colega de serviciu, să facem un rezumat al zilei şi să ne spunem obişnuitul "have a good evening, see you tomorrow!". Când să plec, mi-au căzut ochii pe o ditamai legătura de chei în faţa mea, pe un hidrant galben. Le-am luat în mână, le-am analizat... "ce de case are omul ăsta! sau ce de maşini...!", zic. Le-am pus apoi la loc, sperând că uitucul o să le recupereze. A doua zi când am trecut pe acolo, cheile erau exact în acelaşi loc! Pe hidrantul galbe, puţin ninse... dar neatinse. Nu le-a mai găsit proprietarul... şi mi-a părut aşa de rău pentru el... ! Cred că erau pe puţin 10 chei în breloc: de la casă, de la casa de vacanţă, de la maşină, de la rulotă, de la serviciu, de la seiful secret, de la bicicletă (!?!!), de la casa prietenilor, de la vestiar... Cu ce mai intră el (sau ea)în toate aceste locuri?
Azi, când ies de la spălătorie cu coşul de rufe în braţe, văd nişte chei în uşă. "Aventura cheilor continuă"... îmi zic. Cineva le-a uitat... ce să-i faci... Mă duc şi-i spun administratorului, care dă uşor din cap a nemulţumire, le ia, îmi mulţumeşte şi-şi vede de-ale lui. Ei, mai târziu, prietena şi vecina Natalia mă sună să mă întrebe dacă nu cumva i-am văzut cheile la spălătorie, noi întâlnindu-ne de dimineaţă, ca două soţii gospodine, la o tură de spălat rufe. Ea e acum bucuroasă că le-a recuperat, eu în schimb sunt tare intrigată de toate cheile astea care au apărut brusc în viaţa mea. Ce să însemne oare? Te pomeneşti că încep să dau peste cheile succesului... ! :)))

La dentist

2011-01-13T11:19:00.000-08:00

De cand ma stiu, ma apuca o panica incredibila cand tre sa merg la dentist. Mi-e frica de mor si nu-mi place... tot de mor!Cu toate astea, marti dimineata, pe un ger absolut incredibil, m-am urnit la dentist. La un dentist canadian, cu reputatie buna (multumesc, Carmen, pt recomandare!)la care imi facusem programare cu o saptamana in urma. Mi-am zis ca poate in Canada lucrurile stau altfel si ca poate scaunul de tortura si instrumentele o sa-mi apara mai blande, poate si tehnica de lucru e alta...
Dentistul, pe nume lui real Dr. Rob Hunt, mi-a facut o impresie foarte buna: tinerel, inalt, saten, cu o figura senina, placuta; linistit, vesel, relaxat, om ca toti oamenii, nu bau-bau. Sa va spun cum arata locul in care isi desfasoare el si alti colegi ai lui activitatea. Zic "el si alti colegi ai lui", fiindca in cladirea unde se afla cabinetul cu pricina, el si alti dentisti lucreaza intr-un open space. Adica de-a lungul unui culoar, pe stanga si pe dreapta, sunt mini-cabinete deschise, unul langa altul, cu niste pereti despartitori foarte subtirei,fara usi si fara geamuri. E ca orice alt spatiu obisnuit de birouri, numai ca in loc sa vezi calculatoare si oameni plimbandu-se cu hartii dintr-o parte in alta, acolo vezi dentisti si asistente in uniforme si tot felul de instrumente de reparat dintii. Mi-a placut aranjamentul asta. Ma simteam ca la serviciu, numai ca eu eram "materialul" pe care se lucra.
Dr. Rob mi-a pus o multime de intrebari, asta dupa ce asistenta mi-a facut o fisa digitala si m-a intrebat, si ea, amabila, ce cred despre vreme si cum am petrecut weekendul. Din vorba in vorba, i-am marturisit dentistului ca mi-e foarte frica... nu neaparat de el, ca dentist, ci de ce urmeaza sa mi se intample. A zambit si a zis ca nu-i nicio problema, toti pacientii fricosi au plecat de la el foarte linistiti... si m-a asigurat ca totul va fi bine, ca nu voi simti nicio neplacere. Si asta mi-a placut. Nu mai tremuram si nu-mi mai venea sa fug acasa. Dupa ce m-a examinat, a venit cu verdictul: nimic foarte grav, cateva carii pe ici pe colo de reparat, un detartraj, un periaj... aaa, si inca ceva: a descoperit ca dentistul din Romania mi-a pus intr-o masea o substanta care este ilegala in America de Nord. "Noi nu o folosim aici, pentru ca este interzisa prin lege. Adica, este otrava", m-a lamurit dr. Rob senin. "Asta este cauza neplacerilor provocate de masea. Are putina otrava inauntru, e ca si cum nervii au fost imbalsamati cu acea substanta si sunt mumificati". Nu stiam daca e cazul sa rad sau sa plang. Am ras, ceea ce probabil a facut si doctorul, alaturi de colegii de breasla, dupa ce le-a povestit la o cafea ce nastrusnicii mai fac dentistii europeni! Una peste alta, am otrava in organism si nu am stiut timp de un an de zile. Daca mor in curand, stiu de la ce mi se trage!
La sfarsit, doctorul mi-a dat o schema digitala cu radiografiile dintilor mei proprii si personali si m-a imbarbatat inca o data pentru sedinta de miercurea viitoare. "Te amortim foarte bine si n-ai sa simti nimic. Iti dam sa asculti muzica, te uiti la televizor si nici n-ai sa stii cand trec 2 ore", mi-a zis el. Ei, asa mai merge! Deci, uite-asa, s-ar putea ca, in sfarsit, frica mea de stomatolog sa se duca... pe pustiu. Doamne-ajuta, amin!

Scrisoarea unui copil către Moş Crăciun, de Mălina Sterea

2010-12-13T15:13:00.000-08:00

Dragă Moş Crăciun,

Îţi mai aduci aminte ce îţi scriam anul trecut? Ţi-am cerut un arc şi-un spiriduş, iar tu mi-ai trimis, din grabă, sigur, doar un măgăruş. Anul ăsta am fost paşnic şi cu suflet bun. Am mâncat tot şi n-am mai uitat, din greşeală,rugăciunea să mi-o spun.
În Ajun de Sărbătoare, îţi trimit câteva gânduri, ca de la copil la... Moş Crăciun.
Ştiu că tu eşti înţelept şi darnic şi că ai să mă citeşti,
aşezat comod în scaun, lângă un foc ca în poveşti.
Eu şi-ai casei suntem bine,sănătoşi şi fericiţi. De zăpadă nu ne plângem, nici de ger, nici de gheţuş. Toată ziua, fără frică, eu şi sora mea mai mică alergăm la săniuş. Ce ne place prin zăpadă şi să ne dăm pe derdeluş! Mai că şi uităm, să ştii, că nu prea avem jucării...
Te-aş ruga, de s-ar putea, să ne-aduci tu câteva...
acum avem în dulăpior un soldat de la război; dar să ştii, ne e greu o jucărie s-o-mpărţim la doi.
Tata ne-a cioplit din lemn, aşa cum s-a priceput, un căluţ şi două case. Dar eu vreau un trenuleţ, surioara o păpuşă cu rochiţă de mătase. Să o vezi cum cârpeşte din batice ba ilice colorate, ba fustiţe înflorate... de-ar avea şi ea, drăguţa, pe cine-mbrăca puţin, că pisicii nu prea-i place să tot fie manechin.
Dacă nu îţi cer prea mult, să-mi aduci, tu, Moş Crăciune,cât mai multe note bune. Mama mi-a promis că-mi ia... o nuia, dacă nu mă-ndrept la şcoală.
Este ora de culcare; te salut şi-ţi spun drum bun,
noapte bună, Moş Crăciun!
A, când ajungi la noi la poartă, să nu te sperii de Grivei!
E un căţel rotofei, dar e paşnic, deloc fioros.
Acum, dacă vii, poate-i laşi şi lui un os...

Prima oara la schi

2010-11-29T18:51:00.000-08:00

Ca un cosmonaut. Asa aratam ieri, pe partia de la Sunshine Village. Si cu claparii grei in picioare, sigur ma si miscam ca unul...

Cum ne aflam in Calgary, in plina iarna, nu puteam sa ratam una dintre cele mai populare activitati ale canadienilor: schiatul. Ieri, la Sunshine Village (langa Banff), am schiat si noi pentru prima oara. Echipati cu tot ce trebuie, mai putin poate doar cu indrazneala, ne-am facut mai intai incalzirea pe Magic Carpet - un fel de partie, mai bine zis o panta speciala pentru incepatori. Daca la inceput de abia ne puteam misca pe schiuri, in cateva ore am reusit sa ne mentinem echilibrul si sa ajungem - intregi - la baza pantei. Prietenii au fost la inaltime, si la propriu, si la figurat; ne-au indrumat pas cu pas, ca pe niste bebelusi care invatau sa mearga: pozitia de plug, intoarceri, opriri, trenulet... pozitia picioarelor in V. Si acum parca mai aud: "Ve-ul, Ve-ul, fa Ve-ul ca sa te opresti.... Aaa, prea tarziu... ". Azi ma dor toti muschii si parca am vanatai pe tibii, din cauza claparilor. Va spun, credeam ca mersul pe tocuri e o provocare pentru mine, dar mersul cu claparii o intrece cu brio... Iar mersul cu clapari si cu schiuri... m-a cam stors de energie. Cu toate astea, m-am simtit extraordinar, mi-a placut si mai vreau! Am mult de invatat, dar noroc cu prietenii nostri grozavi, care fac sa para totul usor si... posibil ;)

Iarna in Calgary = Iarna la Polul Sud

2010-11-25T19:02:00.000-08:00

Calgary a fost, alaltaieri, al doilea cel mai friguros loc de pe Glob (-33 C). Primul? Polul Sud, Antarctica (-38 C)! Deci pot sa spun ca am trait o zi la Polul Sud... desi nu mi-am dorit asta niciodata!

Nu stiu pe la voi cum o fi vremea, dar in Calgary a venit IARNA - cu litere mari, albe si inghetate!!! Asta este si mama si tata tuturor iernilor, fratilor! Iernile traite in Romania sunt mizilic pe langa cotoroanta asta geroasa din Calgary, cu care am dat mana pentru prima oara saptamana trecuta! A aparut tacuta intr-o dimineata, cu o ninsoare light, cum spun canadienii. Am simtit asa, o nostalgie, cand am vazut pe fereastra stratul alb si pufos de zapada. "Ce frumos, a venit iarna!", mi-am spus, zambind. Cand am iesit afara, insa... zambetul mi-a inghetat in zece secunde; era un ger de mi se lipeau narile! in momentul ala tare mi-as fi dorit sa se fi inventat un calorifer ambulant. De cand ma stiu, nu ma inteleg cu frigul si nici cu gerul; dar, iata, cu toate astea, locuiesc acum intr-unul din cele mai friguroase orase din... lume, as putea spune. Mai bine iubeam iarna si zapada, ca asa poate ajungeam pe o insula cu palmieri si soare din belsug! Eh,stiti cum e,de cele mai multe ori se intampla invers de cum iti doresti... Sa revin insa: am experimentat, in ultimele zile, un ger cumplit! Prietenii romani de aici, si nu doar ei, au avut "grija" sa-mi creeze inca din vara o imagine de "bau-bau" a iernii calgariene! "O sa fie foaaaarte frig; temperaturile ajung chiar si la minus 30 de grade(si asa a fost)! Simti cum ti se lipesc narile de la ger, aerul va fi si mai uscat, te ustura nasul... (si asa este!) Trebuie sa te imbraci bine, cu haine groase si cu ghete rezistente la ger si umezeala (acum am inteles, e vorba de ghete bune de o expeditie in Antarctica)". Auzindu-i vorbind asa, m-am pregatit si eu sufleteste pentru lupta cu iarna: am geaca groasa si lunga pana mai jos de genunchi, manusi de schi, fular din lana, caciuli foarte "acoperitoare" de urechi si frunte, ciorapi grosi, cizme waterproof cu blanita, spray nazal care desfunda si hidrateaza, crema de maini anti-uscaciune, balsam de buze fructat... si ma gandeam ca n-ar strica si niste ochelari speciali de ninsoare/de schi. Stiti ce m-au sfatuit canadienii cand i-am intrebat cum e cu iarna pe=aici,pe la ei? Cica sa port layers, adica straturi de imbracaminte, precum foile de ceapa. Daca se incalzeste, mai dau cate ceva jos; va spun, pana acum, n-a fost cazul. Am pastrat toate "straturile" pe mine. Multumesc tuturor pentru sfaturi si incurajari! Iarna e aici, e in putere si... nu am ce negocia cu ea. Am "armele" potrivite si pana acum vad ca ma tin bine. Ii multumesc in mod special si lui Adi pentru ca mi-a reparat de n-spe ori fermoarul de la geaca mea lunga si groasa, ca sa nu-mi inghete (de tot) numeroasele parti ale corpului situate in partea de jos.

Draga Oana, uite ca prin postul asta iti raspund la intrebarea ta din ultimul mail, "Cum e vremea pe la voi?". Deci, ce sa-ti spun, e un pic cam frigut, traficul s-a dat usor peste cap, sunt intarzieri mari, si la dus, si la-ntors - de oriunde spre oriunde - oamenii sunt infofoliti de nu-i mai recunosti care-i barbat si care-i femeie (eu nu am recunoscut-o azi pe vecina Natalia, cand ne-am intalnit in fata blocului, venind de la serviciu, imbrobodite pana-n varful nasului), ferestrele au inghetat o idee, cat sa nu poti sa le deschizi oricat de mult ai incerca, masina nu prea porneste dimineata, dar in rest... numai de bine. Sa vezi ce alba e zapada si ce frumos straluceste, de zici ca s-au pierdut in ea cristale Swarovksi! Si fulgii sunt asa finuti, cum coboara ei din cer... si... cam atat. Copiii nu se dau cu sania pe strada si nici cu bulgari de zapada nu se joaca. De fapt, eu nu am mai vazut copii de cand a venit iarna. Nu stiu ce-o fi cu ei... probabil hiberneaza, precum veveritele si ursii. Hai sa nu fiu chiar rautacioasa, uite, acum s-a mai incalzit. S-a dezghetat usa de la balcon, putem sa o deschidem, sa intre ger - pardon, aer curat - iar masina a binevoit sa porneasca, e drept, dupa ce Adi a "adaptat-o" si pe ea, biata, la vreme cu bujii speciale de iarna.
Noi sa fim sanatosi, ca iarna de Calgary poate ne ingheata oasele, dar nu si sufletul! Am zis!

Cine face dragoste in somn se cheama "sexsomniac"

2010-10-06T17:45:00.000-07:00

Ea este in pat, doarme. El se asaza incet langa ea. Ea isi intinde mai intai o mana peste el, mormaie ceva prin somn, se asaza peste el si incepe sa-l sarute, tot in somn. Buimac, el nu intelege ce-i cu ea si o striga pe nume. "Iar am facut asta?", spune ea, mirata. "Ce-i cu tine?", intreaba el. "Sufar de sexsomnie; fac sex cand sunt adormita. E o boala, n-ai auzit de ea?, se explica tipa. Cine s-a uitat la ultimul episod din Desperate Housewives stie faza... Gabriele pretinde ca are boala, ca sa-i explice lui Carlos de ce nu este el tatal fiicei lor. In filmul asta am auzit pentru prima oara despre sexsomnia sau sleep sex si nici prin cap nu mi-a trecut ca asa ceva chiar exista! Si n-am stiut pana azi, cand un prieten a postat pe FB un link cu detalii... Sexsomnia is a disorder that affects males and females. Isolated reports exist about women who have had sex with strangers during the sleep period;
Bun motiv pentru un barbat care isi inseala femeia sau pentru o femeie care isi inseala barbatul: "Draga, sufar de o boala rara. Fac sex in somn, nu e vina mea, nu ma pot controla!"

La plimbare in Princess Island

2010-09-30T19:04:00.000-07:00

Toamna cu haine portocalii

2010-09-29T07:37:00.000-07:00

Să vă spun cum e toamna în Calgary. Toamna în Calgary este ca o cucoană cu schimbări bruşte de dispoziţie; acu e veselă şi caldă şi râde placut prin razele soarelui, acu se supără şi se răceşte şi poate chiar să plângă cu lacrimi de ploaie. Ieri, de exemplu, s-a întristat aşa, deodată. O fi aflat vreo veste proastă, că a început să plângă din senin. N-a plâns mult, din fericire; şi-a sters repede lacrimile şi a început să zâmbească din nou cald.
Cucoana cu schimbări bruşte de dispoziţie are cele mai frumoase haine şi accesorii; are un parfum special, cu arome de primăvară tânără. E când dulce, când vanilat... când cu nuanţe de fum sau de ceaţă... Parfumul ei mă duce cu gândul la copilărie; mă face să-mi amintesc de vacanţe, când n-aveam nicio altă grijă pe lume, decât să mă bucur de jocuri şi de joacă. Iar hainele ei... hainele ei au cele mai plăcute nuanţe de galben. Clar, asta e culoarea preferată a doamnei. Nu mă mai satur să admir veşmintele ei în portocaliu, cărămiziu, galben roşcat,galben pal, maroniu... Mi-ar plăcea să am un paltonaş în culorile toamnei, să mă asortez perfect cu ea.
Acum e liniştită. Pare că e adormită... poartă un halat uşor de mătase galbenă, e luminoasă şi caldă. Cucoană dragă, rămâi, te rog, aşa... nu plânge şi nu chema vântul. Împodobeşte-te cum ştii tu mai bine şi fii cea mai frumoasă toamnă din lume!

Evaluare a blogului

2010-09-26T10:28:00.000-07:00

Cum eu sunt o persoana careia ii place intotdeauna sa aiba un feedback al actiunilor sale, ca sa stiu daca fac bine ce fac sau nu, am avut azi o curiozitate legata de chestia asta: sa vad cat de frecventat e blogul meu, cine intra cel mai des, de unde si care sunt zilele cu cel mai mare trafic. Din cateva clickuri pe la "setari", curiozitatea mea a fost satisfacuta; am aflat ca, din intamplare sau cu intentie, blogul meu e citit de lume din toata lumea, ca sa zic asa. Si ma bucur! :)
Dragi coreeni, americani, franezi, nemti, dragi romani si dragi prieteni de prin Canada, va multumesc pentru "vizite"! Va mai astept pe blog si o sa mai pun sondaje, ca vad ca zilele cu sondaje au succes la trafic... :)

Romanian LIU

2010-09-24T12:11:00.000-07:00

V-ati intrebat vreodata cum pronunta canadienii/americanii cuvantul "LEU"? Nici eu, dar ieri am aflat chestia asta de la Adi, care a avut o aventura funny la banca. S-a dus la Western Union sa trimita niste bani acasa, in tzara. Tanti de la ghiseu l-a intrebat: "In what currency would you prefer the person to receive the money? Canadian dollars, American dollars, Euro or Romanian liu?". Adi a facut ochii maaaari la ea, ca nu era prea sigur la ce se refera cand zice liu. Tipa i-a observat starea de confuzie si i-a aratat politicoasa cu degetul pe hartie in dreptul expresiei "Romanian LEU". Lamurit, Adi a zambit in sinea lui si i-a raspuns, foarte serios si politicos: "Yes, I would like Romanian liu, please!".
Ce-am mai ras cand mi-a povestit...! :)))))

Gesturi care conteaza

2010-09-12T18:52:00.000-07:00

Un simplu gest te face sa te simti atat de bine, uneori. Eu, de exemplu, sunt impresionata cand...

... cineva ma lasa sa intru intr-un magazin sau in autobuz inaintea lui/ei
... ma suna prietenii sa-mi ureze la multi ani de ziua mea
... cineva sa apleaca sa ia de pe jos un obiect care mi-a cazut
... ma suna o prietena sa ma intrebe cum ma mai simt, daca stie ca mi-a fost rau in ziua aia
... cineva se ofera sa ma ajute sa duc un lucru la bun sfarsit
... primesc flori
... cineva mi se adreseaza cu un nume de alint sau o porecla haioasa
... cineva imi face un compliment, fie el si banal
... reusesc sa fac un bebelus sa rada
... ma tine strans de deget un bebelus
... o pisica se mangaie de picioarele mele
... primesc o dedicatie
... mi se impartaseste un secret
... mi se face o surpriza
... primesc un cadou

Pe tine ce gest marunt te da gata?

Imi place sushi? Da. Ieri am aflat

2010-09-08T07:11:00.001-07:00

Colega Sarah a propus ieri sa mergem in pauza de pranz sa mancam sushi la un restaurant japonez. Nu prea as fi vrut sa ma duc, ca nu le am cu mancarea japoneza, dar a insistat si am zis... "ce-o fi, o fi". Si ce a fost? Pai a fost ca... nu m-am descurcat sa folosesc betigasele pentru mancare, oricat m-am straduit; colegii s-au amuzat frumos pe seama mea; fiecare dintre ei mi-a aratat cum sa le tin si cum se manevreaza, dar nu prea s-a lipit de mine. pentru ei parea atat de usor, dar betigasele alea nu stateau deloc cum trebuie in mana mea. Ma simteam precum barza care incearca sa bea apa dintr-o farfurie... Chelnerita a venit si ea la un moment dat sa-mi dea o mana de ajutor cu folosirea instrumentelor, dar mi-a lasat si o furculitza, "just in case". Si bine a facut, ca altfel ramaneam nemancata! Platoul cu sushi a fost delicios! Sosurile la fel... au fost niste gusturi noi pentru mine si mi-a placut experienta. A fost, desigur, o chestie care nu mi-a placut absolut, dar absolut deloc: fasii de ghimbir murat, dat prin nu stiu ce sosuri... oribil! Nu stiam unde sa-l scuip mai repede. N-am mai patit niciodata asa ceva. A fost o explozie de gusturi puternice: mai intai acru, apoi iute, dulce, sarat, amar si inca un gust nedefinit... nu stiu sa-l numesc.
Daca incercati vreodata mancare japoneza, sfatul meu este sa va feriti de ghimbir!

A nice long weekend

2010-09-06T18:52:00.000-07:00

A nice long weekend in beautiful Alberta - Bowness Park, Elbow Falls and Bragg Creek :)

Imagini care vorbesc

2010-09-06T13:19:00.000-07:00

Pe Facebook am placerea sa descopar fel de fel de lucruri frumoase; cum ar fi aceste poze, de exemplu, facute de Bogdan Dumitrescu. Le-am aratat si colegelor mele de serviciu, de curiozitate... sa vad ce parere au. Una dintre ele a spus ca sunt superbe si ca as putea sa o folosesc pe cea cu apusul drept desktop background. Iar cealalta, care este nascuta si crescuta in Bosnia, a spus despre poza cu blocurile ca asa aratau si la ea in tzara blocurile dupa razboi... :( Dar, vorba lui Bogdan: "daca cerul se face frumos deasupra blocurilor triste, pot eu sa ma opun?". Intr-un bloc ca astea am trait noi toata viatza si uite... nu ne-a prins rau :P

Hagi, România...

2010-08-30T19:22:00.000-07:00

Dragi prieteni, colegi, rude, cunoştinţe, doamnelor şi domnilor! În Canada se vorbeşte la televizor despre România! Să vă detaliez:
încercam să adorm aseară pe la 11, când Adi încă se uita la tv: mai exact, la OMNI TV, unde se difuza Mandarin edition, adică ştirile chinezilor în limba chineză simplificată, ca să înţeleagă toată lumea :)))) La un moment dat, îl aud pe Adi că zice: "i-auzi, ăştia vorbesc despre Hagi!". M-am ridicat într-un cot, am devenit atentă şi mi-am dat seama că, într-adevăr, era un material despre Hagi. Din când în când,desluşeam printre cuvinte "Hagi.... chion san ti ui ia România. Sin sin ţiao România.... Hagi de ia ooo miau ţan ţi... Hagi". Pe ecran, imagini cu Hagi pe terenul de fotbal, alergând, Hagi cu tricoul galben cu numărul 10, Hagi urlând de bucurie, Hagi pe aeroport, la vreo conferinţă de presă, Hagi când era tânăr, Hagi când dădea gol... Cred că a durat vreo 5 minute reportajul, iar la sfârşit, apare numele emisiunii "Nations of champions". Eeee, ce ziceţi de asta?!

Ce am vazut ieri in CTrain

2010-08-29T13:40:00.000-07:00

Cu C-train-ul din Calgary, care e un metrou de suprafaţă, merg fel de fel de oameni. Printre care, uneori, mă numar şi eu. Iar eu, de pe scaunul meu, îi observ pe ceilalţi şi-mi rămân în memorie persoane ciudate, deosebite, ieşite din tipar... sau mă frapează ceea ce fac ei. Bine, majoritatea sunt cuminţi, citesc ziare, cărţi ori ascultă muzică. Ieri, de exemplu, am văzut o chinezoaică de vreo 50 de ani care citea un ziar; un ziar în limba chineză, cu semne bizare înşirate pe fiecare pagină. Îmi zic "ia să văd dacă reuşesc să descifrez ceva..."; nu c-aş şti limba chineză, dar am zis să încerc... După minute bune, tot ce-am desluşit a fost cifra 20 şi cuvântul TOYOTA. Asta pentru că erau scrise aşa cum le scriem şi noi. În rest... nimic, de parcă scria în chineză :D
De la chinezoaică şi de la ziar mi-a distras atenţia o culoare ţipătoare. Un verde crud, ales drept nuanţă de păr de o tipă înaltă, slăbuţă, de vreo 17 ani. Avea cercel în barbă şi motive Emo în outfit: o frumuseţe de capete de mort înşirate frumos pe geanta negru cu alb şi pe pantofii cu talpa foarte înaltă - tot negru cu alb. Deci fata... de o delicateţe şi o feminitate ceva ce n-am văzut! Dar probabil printre emo-neii canadieni, o fi ceva tipa asta...!

Fapte, nu vorbe

2010-08-24T07:02:00.000-07:00

Cred ca de multe ori punem prea mult pret pe vorbe si prea putin pe faptele oamenilor. De spus poti sa spui verzi si uscate, multe si marunte... e usor sa creezi un discurs "aburitor". Dar cand vine vorba sa treci la actiune, sa faci CEVA, eee, atunci... se ingreuneaza treaba. Mi-am spus ca o sa acord mai mult credit faptelor si ca o sa-i valorific pe ceilalti dupa fapte, mai putin dupa vorbe. Si eu, la randul meu, o sa incerc sa FAC lucruri, nu sa SPUN lucruri. Deci... imi suflec manecile si... trec la treaba.

Iubire noua... pentru pantofii mei noi :P

2010-08-20T21:42:00.000-07:00

A fost dragoste la prima vedere... fulgeratoare. Stiti voi, se intampla sa-i vezi cum stau frumosi si cuminti in raft, apoi simti... o atractie irezistibila; si-ti spui "ii vreau, trebuie sa-i am! vreau sa fie ai mei!". Aaaah... mi s-a intamplat si mie aseara, cand am fost la o partida de shopping absolut minunata, cu prietena mea, Carmen. Dupa muuulte incercari nereusite cu alti pantofi, i-am gasit asteptandu-ma la The Bay, delicati, feminini si cum nu se poate mai roz. Iar Carmen... s-a indragostit si ea de ei! :) Atat de tare si de adevarat, ca si-a cumparat si ea o pereche de Bandolini. Identici. Si suntem amandoua extrem de fericite. Si cum sa nu fim? Uitati-va ce minuni avem...

De ce iubim barbatii?

2010-08-16T19:14:00.000-07:00

Am gasit pe un blog un text cu titlul asta, foarte fain scris. Cineva s-a gandit sa-i dea o replica lui Mircea Cartarescu. Am si eu varianta mea:

DE CE IUBIM BARBATII?

- Pentru ca pot, cu un singur cuvant sau un gest, sa ne suceasca mintile
- Pentru ca fiecare dintre ei se viseaza Superman
- Pentru ca ne cumpara flori
- Pentru ca ne invita in oras
- Pentru ca se tem sa tina un bebelus in brate, iar cand o fac, ofera o imagine atat de tandra...
- Pentru ca repara robineti, prize, masini, electrocasnice si alte obiecte care ne fac viata mai usoara
- Pentru ca le sta bine in uniforme
- Pentru ca stiu sa manuiasca perfect tot felul de scule si instrumente ciudate
- Pentru ca ne fac complimente
- Pentru ca sunt puternici si pot sa ridice de jos cutii grele
- Pentru ca folosesc parfumuri care miros "barbateste" si care ne "imbata"
- Pentru ca arata superb in costum si cravata
- Pentru ca ne aduc apa in miez de noapte, daca le spunem ca ne e sete
- Pentru ca duc gunoiul si sting lumina la culcare
- Pentru ca dorm la margine
- Pentru ca ne tin in brate noaptea
- Pentru ca ne pot lua durerea cu o mangaiere
-Pentru ca ne fac sa ne simtim frumoase
- Pentru ca ne apara de caini
- Pentru ca ne soptesc secrete la ureche
- Pentru ca ne alinta cu nume inventate de ei
- Pentru ca nu pot trai fara noi

Ce gasesti in Calgary si nu gasesti in Romania

2010-08-12T11:22:00.000-07:00

In Calgary, si cred ca nu gresesc daca spun ca de fapt, in toata Canada, se gasesc o gramada de lucruri de care poate nici nu s-a auzit in Romania. De fiecare data cand intru in cate un magazin, ma minunez de fel de fel de inventii, cum ar fi (lista ramane deschisa):

- sosete cu gel hidratante
- manusi speciale pentru maini, hidratante
- sosete foaaaarte "decoltate", care acopera fie doar degetele, fie degetele si calcaiele, din diferite materiale, cu diverse forme si marimi.
- aparat de masurat tensiunea "pe loc": te asezi, platesti, iti iei singur tensiunea, apoi pleci
- prosop care usuca rapid parul
- turban din prosop, de pus pe cap dupa ce te speli
- capace pentru oale care seamana perfect cu castile de par folosite la baie

Astept sa-mi treaca

2010-08-09T17:32:00.001-07:00

In viata ti se intampla lucruri pe care nu poti sa le controlezi. Pur si simplu, se intampla... Si oricat incerci sa-ti spui ca nu e adevarat, ca nu simti ce simti, ca nu ai problema pe care o ai, ca nu iti doresti cutare lucru, acel CEVA persista in sufletul tau. E acolo, orice ai face. Nu trece cu nimic; n-are antidot. Trebuie sa astepti sa se duca de la sine, pe nesimtite, asa cum a si aparut... Si cand cineva te intreaba "Ce faci?", tu sa-i spui: "Astept sa-mi treaca..."

Imi place muzica...

2010-08-08T18:56:00.000-07:00

...Foarte mult. Primul impuls ar fi sa spun ca imi place cam orice in materie de melodii; dar daca stau bine sa ma gandesc, sunt anumite "muzici" si anumite genuri care imi trezesc diverse sentimente: unele ma fac sa zambesc - cum ar fi asta pe care o ascult acum, MIKA, BLUE EYES - altele imi aduc aminte de prieteni vechi (sau noi), altele de locuri, altele de evenimente si tot asa. Altele ma fac sa visez... si sunt atat de diferite genurile care imi plac! Daca e sa le trec pe toate pe o lista, ca o analogie, e ca si cum mi-ar placea sa mananc piersici, cu supa, cu salata de legume si cu ciocolata... Cam asa ceva:

Iubesc rock'n'roll-ul. The Beach Boys, Beatles, Elvis Presley, The Platters...
Ma dau in vant dupa house
Imi place muzica clasica
Jazz-ul ma relaxeaza
Pentru disco sunt Pro oricand...
Muzica de petrecere ma inveseleste

Ramane sa ma mai gandesc care e supa, care ciocolata, care piersicile... :)

Am un nume greu de retinut

2010-08-05T14:14:00.000-07:00

Ieri la serviciu mi s-a intamplat o faza amuzanta. Am mai vazut-o in filme si cred ca am mai auzit pe unii-altii povestind cate una asemanatoare, dar ieri... am trait-o si eu. La inceput m-am enervat, cred ca am si tipat un pic, dar acum cand ma gandesc, imi vine sa rad.
Un coleg m-a rugat sa sun la FedEx, sa le zic sa vina sa ridice un pachet. Sun la FedEx. Apas pe nenumarate butoane, cuminte, dupa cum imi dicteaza vocea roboatei. Dupa vreo 3-4 minute, aud, in sfarsit, voce de om! Imi zice ca-l cheama Ian si ca e foarte bucuros ca am apelat la FedEx, ca e onoare, ca-mi multumeste... blabla-uri din astea. Ii zic ca ma cheama Maria si ca am de facut o livrare... la care el imi zice: "Ok, Julia, cu ce te pot ajuta?". "Ma cheama Maria si am nevoie de un anumit document..." zic eu. El raspunde foarte amabil si calm: "Am inteles. Documentul ala nu pot sa ti-l dau eu, Julia. Deci, ca sa inteleg, ai facut sau vrei sa faci o comanda...?". "Am spus MARIA, numele meu este MARIA, nu Julia. Comanda am facut-o, am nevoie de un document...", raspund eu. "Scuze, cum ai zis ca te cheama?", spune el candid. "Maria ma cheama", il lamuresc eu a saptea oara. "Aaaa, Maria. Te rog sa ma ierti, imi cer scuze... ok, deci cu ce te pot ajuta?".

Doua faze dintr-un film...

2010-08-01T21:03:00.000-07:00

Tocmai am vazut COP OUT cu Bruce Willis si... nu stiu cum il cheama pe tipul ala negru. Trailerul parea promitator, catchy, si am zis ca merita sa-l vedem, desi un prieten ne-a spus ca e o porcarie. Dupa primele replici, am ajuns la aceeasi concluzie :) Singurele faze care mi-au placut au fost ... doua la numar: cand negrul i-a zis sotiei ca e frumoasa si ca arata precum Bambi si cand spanioloaica l-a sarutat pe negru si i-a zis ca e ca o bomboana de ciocolata :))) In rest, film tipic american cu politisti si faze trase de par. Next movie on the list: SALT, cu Angelina Jolie.

Funny

2010-07-23T17:25:00.000-07:00

:)))

Howdy! :)

2010-07-17T11:08:00.000-07:00

Daca tot e Stampede si lumea poarta palarii de cowboy... :P

LEAPSA cu intrebari

2010-07-14T18:40:00.000-07:00

Va provoc la o leapsa virtuala! Ideea am preluat-o de la Mihai Bendeac, de pe blogul lui, mai exact. Mi-a placut si mi-am zis ca pot sa incerc si eu sa fac asta, ca sa ne cunoastem mai bine :) Ce banal suna... dar cred ca va fi funny. Hai sa incepem. Dau startul, voi preluati leapsa si va scrieti propriile raspunsuri la comentarii, ok?

Ce te face fericit(a)? - Iubirea
Cum reactionezi cand te enervezi? - Tzip, vorbesc urat si nu mai pot sa fac nimic bine
Muzica preferata - cam orice fel de muzica, mai putin heavy metal si rock nebun
Faci miscare? Nu, dar vreau sa merg la aerobic
Ce planuri ai in viitorul apropiat? Sa merg la Stampede si sa ma intalnesc cu prietenii
"Distractie" pentru tine inseamna... - muzica buna, glume bune, dans, lume multa, spatiu deschis, veselie
Ai vreo porecla? - da: Mali, Malaina, Malinusha,Pui,Printesa
Ce te relaxeaza? - marea, apa, in general; masajul, privitul la televizor, 2-3 jocuri pe calculator, plimbatul in parc, sportul
Cel mai frumos compliment pe care l-ai primit - haha, am primit cateva, dar, nu stiu de ce, imi amintesc foarte clar unul singur, pe care mi l-a facut un coleg in clasa a 8-a: mi-a spus ca parul meu miroase foarte frumos si m-a intrebat ce sampon folosesc :))))
Unde esti acum? - acasa, in pat
Ce iti doresti cel mai mult si mai mult? Sa fiu sanatoasa
Ce te sperie? Necunoscutul si tot ce e nou

Stampede Parade, July 9, Calgary 2010

2010-07-11T13:01:00.001-07:00

Pentru prima oara in viata noastra, am asistat vineri la o parada impresionanta. Se numeste Stampede Parade si se organizeaza in fiecare an in Calgary in luna iulie. Dupa defilare, o parte din participanti isi organizeaza o mica tabara pe stadionul Stampede, unde vin turisti si vizitatori timp de 9 zile. Acolo poti sa-i vezi pe participantii la parada, dar poti sa te si distrezi intr-un mic parc de distractii, ca un fel de balci. Tot aici, pe Stampede, se face rodeo, se fac curse cu un fel de carute trase de cai, se pun in scena spectacole si show-uri. E un fel de balci amestecat cu circ si cu expozitii cu vanzare. Mancare, bautura, voie buna... toata lumea vine si se simte bine. Este un eveniment foarte popular, care aduce la un loc multa lume. In perioada Stampede-ului, oamenii se imbraca in blugi, poarta ciocate din piele si palarii de paie. E frumos sa-i vezi asa pe strada...
Intrarea la Stampede este 14 dolari canadieni. Eu abia astept sa ma duc, sa-i vad pe indieni. O sa pun si atunci poze....

El Toro of Love

2010-07-03T09:48:00.000-07:00

Pe 1 iulie a fost ziua Canadei; cu ocazia prilejului, eu si El Toro of Love ne-am tras in poza, imbracati in alb si rosu, culorile tarii care ne gazduieste :)

Think pink! :)

2010-06-23T13:22:00.000-07:00

Cel mai mare camion din lume

2010-06-20T13:07:00.000-07:00

... se afla in Sparwood, British Columbia si l-am vazut cu ochii mei sambata pe la pranz. E urias! Si sta neclintit... nu pot sa-mi imaginez ce galagie face cand e la treaba. Nici nu stiu daca se mai folosesc astfel de camioane prin lume. E atat de mare, incat in el ar incapea doua autobuze si doua masini pickup. Sau 2.000.000 de mingi de golf! Ca dimensiuni, s-ar putea compara cu unul dintre cei mai mari dinozauri care au existat in trecut.

Sus, sus, sus, la munte, sus...

2010-06-14T15:34:00.000-07:00

Ieri am parcurs pe munte un traseu foarte frumos, dar si foarte lung si obositor. Johnston Canyon se cheama, e la cativa km distanta de Banff. Cascade, stanci inalte, brazi... Ne-a luat 4-5 ore dus-intors, fiindca dupa ce s-a terminat Johnston Canyon, am urcat pana la Ink Pots, o zona faina, cu lacuri cu apa de izvor.

Sabrina. Episodul 4

2010-06-12T16:38:00.000-07:00

In acel moment copilul incepu sa scanceasca. Mai intai facu o grimasa, de parca l-ar fi durut ceva, apoi deschise ochii mici si negri, deschise gura larg si se puse pe plans. Sabrina il puse cu capul pe umarul ei si incerca sa-l linisteasca.
- Femeie, ce-nseamna asta? Tu ai adus belea in casa?! Ce facem noi cu copilul asta? ii zise Paul, care inca statea in picioare, langa ea.
- Uita-te in geanta si vezi daca e vreun bilet sau ceva... spuse Sabrina, plimbandu-se incet cu copilul prin camera. Micutul de el, ce mai plange! Bine ca traieste... Cum o fi stat el asa cuminte in geanta atata timp?!
- Sa ma uit in geanta? Nu, mai bine pun mana pe telefon si sun la Politie.
Paul isi aprinse nervos o tigara. Desi Sabrina incerca sa-l calmeze, rugandu-l sa caute mai intai in geanta, el se tot uita dupa telefon pe birou, pe masa, sub un scaun... dar nu era nicaieri. Chiar cand se pregatea sa se duca in dormitor sa-l caute, il auzi sunand de undeva. Copilul se mai linistise, Sabrina se asezase cu el pe canapea si-l privea ingrijorata. Paul incepuse sa vorbeasca la telefon in cealalta camera. "Nu e un moment prea bun", il auzi ea spunand. "Sunt ocupat; si chiar nu vreau sa mai discutam despre asta...".
Sabrina se uita in geanta. In ea erau o paturica albastra, cu norisori albi, in care statuse bebelusul, elefantelul, care-i cazuse din mana, si un biberon pe jumatate plin cu lapte. Scoase toate lucrurile si sub patura gasi un bilet. Iar incepu sa-i bata inima tare. Se mai uita odata la bebelus, care-si bagase o mana in gura si o privea adormit. I se uscasera lacrimile pe obraji si ofta incet din cand in cand. Sabrina despaturi foaia de hartie si incepu sa citeasca....

Plimbare la Global Petroleum Show 2010

2010-06-09T12:27:00.000-07:00

Gratie bunului nostru vecin Ciprian, am fost azi in plimbare la o expozitie imensa cu tot ce tine de industria petroliera si nu numai. Mi-a placut, chiar daca nu am habar de domeniu... Am venit acasa cu vreo 3 sacose bune de cumparaturi, din panza, cu doua pixuri (unul merge la Sabina, ca ne-a zis sa-i aducem si ei un pix :P), doua fortune cookies si alte maruntisuri. Fain!

Un motor nu stiu de care... :P Mi-a placut ca era rosu :D

Flacara artificialaUn muncitor mic si tacut a vrut sa se pozeze cu noi :D

M-au lasat sa intru cu motocicleta :P

Asta este sala de hochei, in care se pare ca nu doar se joaca hochei si atat...

Doamnele politiste s-au intors cu fata special sa le fac poza :)

Orasul fotografiat de pe un pod, in zona expozitiei

Eu si orasul

2010-06-08T15:25:00.000-07:00

Azi mi-am luat inima in dinti, ochelarii de soare pe nas si poseta pe umar si am pornit usor-usor sa ma imprietenesc cu orasul (si sa incerc marea cu degetul la Biblioteca). O zi frumoasa, cu soare si nori pufosi, tocmai buna de pierdut vremea prin downtown. M-am oprit la Biblioteca din Memorial Park, pe care o stiam din alte plimbari si care-mi place foarte mult. E o cladire impunatoare, cu scari multe la intrare si cu o arhitectura eleganta. Toata un zambet, am lasat inauntru un formular completat pentru angajare. L-a preluat un baiat tare dragut care mi-a zis ca lucreaza acolo de un an si ca e cum nu se poate mai fericit. In gandul meu: "Pai, da... cam asta imi doresc si eu". Din atitudinea lui se intelegea ca e foarte incantat ca vreau sa lucrez si eu acolo, ca e cea mai buna decizie si ca am toate sansele sa reusesc. Asa se poarta oamenii pe aici. Si vestile bune, si vestile rele ti le dau cu aceeasi seninatate. Vorbesc cu tine de parca ti-ar fi cei mai buni prieteni si ca si cum totul e posibil. Te fac sa te simti bine, pe moment, dar nu intotdeauna lucrurile au o continuitate.

Zambete, multumiri, politeturi intre noi, apoi am plecat. De abia am apucat sa trag un pic cu ochiul inauntru; as fi vrut sa mai stau, sa-mi bucur privirea, sa ma relaxez, sa visez... Am mai admirat un pic cladirea pe dinafara si m-am asezat pe o banca in parc, in spatele Bibliotecii, langa o fantana arteziana. Si am inceput sa observ... ce frumos curge apa din fantana, in jeturi mai mici, alaturate in cerc, si-n mijlocul lui un jet mai mare... si tot asa, mi-am facut un fel de inventar in gand: "uite si un bradut cu conuri maronii in varf, uite si niste lalele rosii care decoreaza gazonul verde, uite si un copac care doarme, uite si aleile cu pietris, uite si oameni cu unelte care infrumuseteaza parcul, uite si norii ce repede alearga, uite si soarele cum ma arde pe mana, uite si pasarile cum canta, uite si mirosul de pamant umed si de iarba, uite si cladirile dimprejurul parcului, uite si restul orasului -hai sa vad ce mai descopar ...".

Am luat-o iar la picior. Ma incalzisem si mi-am dat geaca jos. In orasul asta se schimba vremea de la un minut la altul... Am ajuns foarte aproape de un zgarie-nori care se construieste in centru si care se vede bine de la noi din balcon. Cica va fi cel mai inalt din Calgary (unii zic ca din America de Nord!). M-am oprit sa-l privesc si m-a luat ametelea... I-am transmis multa sanatate omului din macaraua uriasa; eu n-as fi putut sa conduc macarale, am un rau de inaltime...
Nu stiam incotro merg, m-am lasat condusa de instinct. Daca simteam ca trebuie sa o iau spre dreapta, o luam spre dreapta. Daca vedeam spre stanga ceva interesant, o luam spre stanga. Nu ma grabeam, nu trebuia sa ajung undeva, ci pur si simplu, voiam sa "simt" inima orasului, sa-i iau pulsul la amiaza. Cate-un nume ciudat sau inscriptie colorata imi agata privirea: Calgary Government, Timy Horton, Ramada Hotel, Mac's, Seven Restaurant, Starbucks, Banc of Montreal, Public Parking... Oamenii treceau pe langa mine, fiecare in treaba lui. Daca prin cartiere nu prea umbla pe strazi per pedes, aici, in downtown, e destul de aglomerat. Centrul orasului e locul unde se afiseaza. Asiatici, spanioli, indieni, italieni, canadieni - se foiesc in toate directiile. Am prins franturi din ce vorbeau -mai mult conversatii de amabilitate: "So did you go to that fish restaurant last night?", "What do you think the weather will be tomorrow?", "How is your mother doing?", "We have to talk to the new guy", "How about a karate movie?". Unii imbracati la costum, altii casual. Cladirile si strazile parca erau toate la fel, dar totusi altfel. Nu stiu... M-au cam speriat zgarie-norii; cand ma uitam in sus, m-apuca panica. De ce? Habar n-am. Frica de inaltime...

La un moment dat, nimic nu-mi mai parea cunoscut. Am dat sa ma intorc spre Memorial Park, dar n-am mai stiut incotro s-o apuc. Am incercat sa urmaresc numarul strazilor, sa-mi iau ca reper o cladire, ceva... M-am foit, m-am invartit si m-am trezit ca ajung, dupa vreo 15 minute de mers, in acelasi loc. Noroc cu un domn si mai tarziu cu o doamna care mi-au dat indicatii; la rugamintea mea, desigur. Dupa vreo ora si ceva de mers pe jos, am ajuns acasa. Obosita, dar multumita. Acum, eu si orasul ne cunoastem. Mai bine :)

Adevarul dureros sau o minciuna frumoasa?

2010-06-05T15:36:00.000-07:00

De multe ori ma gandesc cum ar fi ca noi, oamenii, sa ne spunem unii altora adevarul. Intotdeauna. sau, ma rog, aproape intotdeauna. Am vazut mai de mult un film supertare pe tema asta. Se cheama The Invention of Lying. Sa-l vedeti, ca o sa va placa. Ideea filmului exact asta era: nicio fiinta umana nu stia sa minta; minciunile nu existau. Oare n-ar fi mai bine sa nu mai fim ipocriti? De exemplu:

Cand un el si o ea se intalnesc, ar putea sa-si spuna unul altuia, fara ocolisuri: "Stii, te plac foarte mult, dar nu-mi doresc decat o aventura. Nu sunt gata pentru o relatie serioasa" sau "Nu esti persoana potrivita pentru mine. Vorbesti prea mult si ma plictisesti". Scurt si la obiect, fara nicio suparare. S-ar economisi timp si sentimente.

La un interviu de angajare, angajatorul intreaba candidatul daca stie sa faca aia, aia sau ailalta. Candidatul raspunde da, stiu; nu prea ma pricep, ma descurc excelent etc. Fara intrebari stupide care implica infloriri sau exagerari, de genul: "Unde te vezi peste cinci ani?", "Care sunt punctele tale slabe?" - la intrebarea asta e clar ca nimeni n-ar putea sa spuna adevarul. Cum ar fi raspunzi: "Pai, stiti, ma enervez foarte repede; odata i-am tras un pumn unui coleg". Asta ar insemna ... la revedere job! Dupa o discutie scurta si la obiect, angajatorul sa-ti spuna politicos: ai multe calitati, dar nu esti ceea ce ne trebuie noua acum. Mult succes in continuare! N-ar fi mai bine asa decat sa-ti toarne minciuni frumos ambalate? "Pentru moment, nu avem nimic disponibil pentru dvs. Ne pare rau". Nu crede nimeni ca le pare lor rau... mai bine sa fi spus: "In urma discutiei, am observat ca nu va pricepeti la comunicare. Or noi tocmai asta cautam, o persoana care sa stie sa vorbeasca". Te infurii pe moment, dar macar stii adevarul. Asta e.

Cand prietena ta si-a luat o rochie oribila si te intreaba cum ii vine, spune-i adevarul! "Draga mea, arati ca un crenvurst! Cauta altceva...". De ce sa rada lumea de ea si sa se simta aiurea, cand poti s-o scutesti de toate astea?

Adult fiind, e ok sa spui adevarul altor adulti. Cand vine vorba despre copii insa, nu stiu daca mai tine chestia asta. Daca fetita de trei ani o intreaba pe mami de unde vin bebelusii, ce sa-i spuna mami? Teoria biologica? N-ar intelege-o... Nici ideile fantastice n-ar ajuta-o prea mult pe cea mica sa inteleaga cum sta treaba. Cel mai bine ar fi ca mama sa-i spuna o metafora -o samanta plantata in burtica mamei, care o sa creasca... Legat de Mos Craciun, Zana Maseluta sau Mos Nicolae, nu stiu ce sa spun... cum ar creste oare copiii daca ar sti adevarul?

O poezie in engleza

2010-06-02T20:17:00.000-07:00

Tot zic ca ma apuc sa scriu in engleza pe blogul asta al meu. Si cu gandul asta, mi-am adus aminte de o poezioara in engleza pe care am scris-o cand aveam cred ca vreo 12-13 ani. E puerila si stupida, dar ma amuz de fiecare data cand mi-o amintesc... :P

My name is Rexas
And I come from Texas
With my horse Ted
And my cowboy boots that are red
I would like to drink some beer
From here,
Chat with chicks
And eat some ribs
Then I will go...
With my horse Ted
And my cowboy boots that are red

Acuma trebuie sa-mi demonstrez ca pot si mai mult de atat. Si in proza, nu in versuri... :D

IMI PLACE, NU-MI PLACE

2010-06-01T18:13:00.001-07:00

Imi plac(e)...

- Ploaia, cu tunete si fulgere
- Ciocolata (o adoooor!)
- Marea
- Parisul
- Sa ma uit la comedii
- Muzica
- Soarele
- Fotografiile
- Sa dansez
- Mirosul florilor si al copacilor infloriti
- Sa merg cu masina
- Sa merg cu trenul
- Sa vorbesc la telefon
- Sa am prieteni
- Sa fac cumparaturi
- Dulciurile (de fapt, sa mananc, in general :P)
- Cand mi se spune ca arat bine :)
- Papusile Barbie
- Gentile
- Pantofii
- Pisicile
- Copiii
- Scarile rulante
- Sa citesc
- Sa scriu
- Sa iubesc :)

Nu-mi plac(e)...

- Sa urc si sa cobor scari
- Manelele
- Fumul de tigara
- Oamenii violenti sau agresivi
- Mincinosii
- Sa ma cert
- Sa fiu criticata/sa mi se atraga atentia
- Sa merg la dentist (am fobie, cred...)
- Graba
- Locuintele in care e frig
- Frigul
- Trezitul foarte de dimineata (dar asta nu inseamna ca sunt lenesa :P)
- Dezordinea
- Mizeria
- Sa bat campii
- Cladirile foarte inalte
- Mirosul de vopsea sau de chimicale
- Sa-mi dau unghiile cu oja
- Cainii mari si rai
- Obiectele de culoare neagra

Sabrina si copilul

2010-05-30T20:46:00.000-07:00

- Femeie, ce-i cu copilul ala? Ai innebunit? Al cui e? i-a spus Paul intr-un final, cu ochii mari, socat.
- Nu stiu ce-i cu el. L-am gasit pe strada, in drum spre casa. Langa o banca... Te rog, nu fi asa... Si eu sunt uimita, ca si tine.
Sabrina intra in sufragerie si lasa geanta cu grija pe canapea. Se aseza si se pregatea sa ridice copilul de acolo. Paul o urma.
- Tu faci glume cu mine sau ce? De ce l-ai adus acasa?! Nu puteai sa suni la Politie?
- Vreau sa vad daca traieste. Nici nu stiu... Sunt asa de speriata! Ce-o fi cu el?
Sabrina isi dadu jos haina si ezita un pic inainte sa ridice copilul din patutul lui improvizat. Ii baga usor o mana sub cap si pe cealalta sub picioare si il scoase din geanta. In acel moment...

Cea mai tare petrecere romaneasca din... Calgary!

2010-05-30T11:17:00.000-07:00

Best party ever. And forever

Sa stiti ca petrecerea buna se cunoaste de dimineata. Dimineata de dupa... :D Aseara am fost la petrecere cu toata gasca de prieteni. I-am sarbatorit pe doi dintre ei, care au implinit niste frumoase varste. Azi ma dor picioarele, gatul si bratele. Putina febra musculara, care imi aminteste cat de mult am dansat. Oboseam, ameteam, dar tot nu-mi venea sa ma retrag de pe "ringul de dans". Majoritatea se plangeau ca-i dor talpile, ca au cam obosit, dar am tot incins hore, sarbe, macarene, meniaito, latino, brasovence, lambada si alte multe dansuri. Am vocea usor ragusita, alta dovada ca distractia a fost una pe cinste: raguseala mi se trage de la atatia "La multi ani" cantati si strigati pe tot parcursul petrecerii, de la chiuituri si strigaturi tipice petrecerilor.

M-am simtit extraordinar de bine! De mult n-am mai avut parte de asa o... "socializare". Am ras, am glumit, am dansat, am facut conversatie. Ii cunosteam pe toti si toti ne cunosteau pe noi si simteam ca pot vorbi relaxat cu oricine de acolo. E ceva asta! N-am vazut fetze acre, n-am vazut frunti incruntate, n-am vazut frustrari si nici certuri. Ce mi-a (mai) placut e ca toti, de la mic la mare, s-au ridicat de pe scaune si au dansat. Unii si-au tocit mai tare pingelele decat altii, dar toti au facut pasi de dans. Nimeni n-a putut si n-a vrut sa se tina deoparte. Cum mie imi place sa dau note, daca ar fi sa dau o nota petrecerii, clar i-as da 10. Cu felicitari! Gazda a fost la inaltime, nu ne-a lipsit nimic si ne-a primit superbine! :)

La un moment dat, cineva mi-a zis, mai in gluma, mai in serios, ca am destul material de la petrecere pentru un reportaj. Adi a tot facut poze si filmulete, asa ca... da, as putea sa trag un material cu titlul "Cea mai tare petrecere romaneasca din Calgary", pe doua pagini, cu poze numai una si una... Numai ca pozele cele mai faine sunt doar pentru noi, gasca. Cum sa le fac publice? :P
Abia astept urmatorul party. Poate va fi chiar la noi. Am deja ideea: petrecere gen bal mascat, la care fiecare invitat vine costumat. O sa fie plin de printese, Supermani, James Bond si mai stiu eu ce... Si sa vezi atunci distractie si reportaj! :)))
Nu-mi vine sa cred printre ce oameni frumosi, buni si petrecareti am nimerit aici, la capatul pamantului! E mare lucru. Suntem niste norocosi! :) Si ma bucur. Si lumea sa ne invidieze, ca are de ce :P.

Times goes by...

2010-05-27T09:31:00.000-07:00

Si aici trece timpul la fel. La fel de repede ca in Romania. Acu e luni, acu e vineri... E ca atunci cand te uiti la ceas si vezi ca e deja ora 7 seara, cand tu ai fi zis ca e de-abia 5. In curand facem o luna de cand am ajuns in Calgary. O luna frumoasa, linistita, implinita... Si multe altele vor mai veni. Si or sa treaca repede. La fel de repede...

Trasee prin padurile canadiene

2010-05-24T15:02:00.000-07:00

"Misterul" din geanta

2010-05-22T14:08:00.000-07:00

In geanta se afla... un copil (Carmen, m-ai "citit")! Inima Sabrinei batea foarte repede, iar mintea i se golise pret de cateva secunde. S-a ridicat in picioare, cu geanta in brate, si s-a uitat bine de jur-imprejur. Nici tipenie insa... nu avea cu cine vorbi, nu avea cui spune ce a descoperit. Ce gluma proasta mai era si asta? Cine lasase un nou-nascut intr-o geanta, pe o alee oarecare?! Speriata si socata, Sabrina a ramas pret de cateva minute tintuita in loc, privind copilul care parea adormit. Era un bebelus, dar Sabrina n-ar fi putut spune ce varsta avea exact si nici daca privea un baietel ori o fetita. La lumina slaba a felinarelor i se vedea capul mic, neacoperit cu vreo caciulita, cu firisioare de par castaniu, moale. Avea ochii inchisi si era imbracat cu o salopeta candva alba, acum patata si murdara. Copilul tinea strans in manute un elefant mic de plus. Cat sa fi stat in geanta parasita? Oare mai traieste? Oare in geanta se afla vreun bilet? Sabrinei ii treceau prin cap o sumedenie de intrebari. Sabrina nu avea copii, dar astepta de la o zi la alta ca testul de sarcina sa fie pozitiv. Simtea cum i se inmoaie inima si simtea ca trebuie sa protejeze sufletul pe care il gasise, pur si simplu, intr-o geanta, pe strada. "Il duc acasa. Il iau cu mine si vad eu ce fac mai departe. Sper ca Paul sa nu reactioneze urat...", hotari ea dupa ceva timp.
Inca tremurand, descuie usa si intra. Tinea geanta strans in brate, cu fermoarul desfacut. Din ea se vedeau capul si manutele bebelusului, care nu scosese un sunet. Sabrinei i se paruse la un moment dat ca se misca, dar nu a indraznit sa se mai uite la el pana nu ajunge acasa.
- Hei, ai venit! se auzi glasul lui Paul. Cand s-a apropiat si a vazut copilul, a impietrit. Primele lui cuvinte au fost....

Poti sa faci tot ce vrei!

2010-05-20T11:27:00.000-07:00

ORICE AVENTURA INCEPE CU UN PAS. ORICE ROMAN INCEPE CU UN CUVANT. AI CURAJ SI FA PRIMUL PAS SAU SCRIE PRIMUL CUVANT!

(Diseara o sa dezvalui ce se afla in geanta Sabrinei :P)

Sabrina si geanta magica

2010-05-18T21:01:00.001-07:00

Sabrina plecase de la serviciu si mergea spre casa. Era obosita si se tot gandea la chiuveta plina de vase care o astepta si la baia fierbinte cu care va incheia noaptea... Mergea incet, prin intuneric. Pe strada nu era aproape nimeni. De departe ii ajungea la urechi estompat zgomotul masinilor de pe strada... se mai auzeau un caine latrand si vocea stridenta a unui barbat. Pasii ei nu faceau galagie. Purta balerinii ei preferati, negri, din piele intoarsa. Nici prin cap nu-i trecea Sabrinei ca in urmatoarele doua minute viata ei se va schimba complet si definitiv. Fiindca peste exact doua minute, pe strada pe care mergea in acea noapte, langa o banca de lemn a vazut o geanta mare, neagra ca balerinii ei preferati. S-a oprit, s-a uitat la ea; avea doua manere si fermoarul inchis. Era grea. S-a gandit sa o deschida. A tras usor fermoarul si a avut parte de cel mai mare soc din viata ei. In geanta a vazut...

Am scapat de fumul de tigara!

2010-05-15T12:53:00.000-07:00

O prietena din Bucuresti tocmai a postat pe FB o fraza scurta: "Ce bine ar fi daca lumea nu ar mai fuma in locuri unde se mananca... :(". Am pus "like" imediat si am si comentat "bine zis!". Ar fi trebuit sa-i mai spun sa traga o fuga pana in Calgary cand vrea sa ia masa in oras, ca aici nu exista "picior" de tigara in localuri!

A fost gand la gand cu mine cu acest post. De foaaarte mult timp am si eu aceasta dorinta; incredibil, aseara mi s-a indeplinit :) Am fost cu prietenii de aici intr-un local unde nu se fuma! Deloc, nicaieri! Deci, nu se fumeaza nicaieri, in niciun local, bar, institutie, magazin, restaurant, baraca, sala, coafor, in niciun fel de loc acoperit, cu oameni inauntru! Si asta este... minunat, pentru mine, o nefumatoare! Tin minte cand ieseam in Bucuresti pe undeva, ca nu puteam nici sa gandesc din cauza fumului de tigara si cand ajungeam acasa miroseam magnific si aveam si vocea ragusita. Era nasol! Aici, in schimb... am fost atat de binedispusa, de relaxata... si chiar a fost o seara super reusita. Sigur, a contat foarte mult si anturajul ;)

Deci cineva acolo sus mi-a ascultat dorinta...! Eh, si daca le-o fi ascultat si pe celelalte...

A venit primavara in Calgary

2010-05-12T18:06:00.000-07:00

Instalatorul si robinetii

2010-05-12T17:58:00.000-07:00

Zilele trecute a fost la noi instalatorul, ca sa rezolve scurgerea de apa de la robinetul de la cada. A durat cam o juma de ora pana a mesterit acolo, apoi ne-a chemat si ne-a aratat ca totul e in ordine. Mai picura putina apa si el a zis ca deh, cladirea e foarte veche si ca mai dureaza un pic pana se scurge apa acumulata pe traseu... sau asa ceva. A zis ca a schimbat garniturile si ca nu va mai curge niciun strop. A umblat un pic la dus, s-a mai scurs ceva apa, apoi s-a oprit. Multumiti si noi, multumit si el, ne-am luat la revedere si a plecat. Seara, cand m-am dus sa fac dus, am vrut sa deschid robinetul de apa calda. Rasucesc de el... nimic. Era intepenit. Incerc mai cu fortza... degeaba. Incerc si cu cel de apa rece... la fel. Nu se clintea. Il chem pe Adi, se uita si el, comenteaza ceva de genul: "Aoleu, da' le-a strans asta, nu gluma...!". Ne uitam unul la altul si tocmai cand eram pe punctul sa decidem ca tre sa-l chemam din nou, incearca Adi sa deschida robinetul si reuseste, dar in sens invers! :)) Tipul schimbase garniturile si robinetii se deschid acum invers :D

Salutare din departare!

2010-05-09T11:02:00.000-07:00

Drumul a fost lin si fara probleme

Vineri dupa-amiaza, pe 30 aprilie, aterizam in Calgary. Acasa am lasat o primavara superba, aici ne-a intampinat o iarna ursuza. Ninsese cu cateva zile in urma, se vedea zapada ici-colo si era destul de frig. De cand am decolat din Bucuresti si pana la sosire in Calgary, n-am avut niciun fel de problema, nici cu bagajele, nici cu drumul, nici cu actele. Zborul a fost placut, cu mici turbulente, dar nimic grav. Pe zborul mare am vazut vreo 2-3 filme, am ascultat muzica, am atipit, am rasfoit o revista... au trecut cu bine cele 9 ore. Am ramas uimiti cand am vazut cati oameni in varsta lucreaza la aeroport! Nu aveau joburi grele sau stresante, dar erau prezenti peste tot si... faceau cate ceva. E bine asa, decat sa stea amarati acasa cu o pensie amarata. Aici cei de varsta a treia au alta viata, alt statut.

Prieteni romani de nota 10

La aeroport ne-a asteptat Cosmin, prietenul nostru, care ne-a si gazduit cateva zile, pana ne-am mutat in apartamentul nostru, cu chirie. A avut foarte mare grija de noi, ne-a incurajat, ne-a sfatuit, a fost atent sa nu ne lipseasca nimic. E un om tare bun! Apoi, usor-usor, am inceput sa-i cunoastem si pe ceilalti romani stabiliti aici, si ei oameni de nota... 20! Ne-au primit cu bratele deschise si ne-au spus ca sunt alaturi de noi si ca o sa fie totul bine. Nu ne asteptam sa fim asa bine primiti si am avut noroc ca am nimerit intr-o gasca de romani deja formata si bine inchegata. Sabina ne-a ajutat sa gasim chirie chiar in blocul in care locuieste ea cu sotul ei. Lucrurile s-au miscat foarte repede: vineri am ajuns si marti deja ne mutam in casa noastra. Fiecare ne-a oferit cate ceva pentru casa cand ne-am mutat: un set de farfurii, cani si boluri, un set de cutite, o saltea, un prajitor de paine, un fier de calcat si alte obiecte utile... Si cum dar din dar se face raiul... cand ne-am stabilit in apartament, aveam strictul necesar. Ne-am mai cumparat si noi cate ceva maruntisuri din magazine cu lucruri mai ieftine; acum ne mai trebuie ceva mobila, dar in timp o sa rezolvam si cu asta...

Vremea e nasoala...

A tot nins, a fost frig, a batut vantul. Azi a plouat, iar acum e innorat. Am auzit ca in acest oras ninge uneori chiar si vara :(. Brrrrr... urat asa! Vorba administratorului de bloc: "Pai ce vreti, ati venit in Calgary, nu in Florida!". Prin urmare, daca vremea o tine tot asa, o sa avem nevoie de "intariri": haine groase, cizme, paltoane. Bine ca am adus totusi de acasa caciuli, fulare si manusi. Ma bucur insa ca in casa e foarte placut si confortabil. E cald tot timpul si nu stam cu grija ca nu se incalzesc caloriferele sau ca o sa platim mult caldura. Aici caldura e inclusa in chirie (la fel si apa si curentul), iar caloriferele sunt altfel decat in Romania: jos, la baza peretilor, sunt niste... nu stiu cum sa le zic.... rezistente (?) acoperite, care incalzesc aerul foarte bine, de jos in sus.

Aerul e curat, dar... uscat, uscat

La inceput am avut probleme cu gatul si cu ochii. Din cauza uscaciunii, ne ustura gatul. De abia mai puteam sa vorbim. Si nasul ne ustura si ne durea. Dar prietenii de pe-aici ne-au sfatuit sa ne hidratam mult, sa bem lichide la greu. I-am ascultat si ne-am revenit. Uneori, noaptea, cand ma trezesc, imi simt gatul un pic uscat, dar e ok. Pana la urma, am putea sa luam un umidificator...
Aerul o fi el uscat, dar e foarte curat si tare. De altfel, Calgary e oras de munte si aerul e foarte sanatos. In departare se vad Muntii Stancosi, acoperiti de zapada. Frumos peisaj.... dar mi-ar fi placut sa se vada oceanul, totusi. Eu sunt mai mult cu marea decat cu muntele...

Fauna si flora

Daca la noi in romania e plin de caini si pisici, aici e plin de veverite si gaste. la noi stau pisicile pe acoperis, aici stau gastele, ba chiar intra si-n balcoane uneori, daca le atrage vreo culoare sau vreun miros. am fost atentionati sa nu speriem daca vedem gaste in balcon :)cica sunt pasnice.
Veveritele sunt mici, negre si sperioase. Umbla prin parcuri si pe unde e verdeata. Oamenii le dau alune, ele vin in fuga, le iau in labute si fug cu ele in copac... sunt haioase. Raul Elbow curge prin apropiere si e si un parc frumos pe langa el. Acolo e plin de veverite, gaste si rate.
Copaci infloriti n-am vazut inca. Ba da, unul singur, in oras. E plin de brazi si de mesteceni pe aici. Si cica vara infloreste liliacul. Abia astept sa vad si eu un pic de culoare pe strazi!

Relaxarea oamenilor e molipsitoare (?)

Canadienii sunt oameni civilizati si foarte relaxati. Cand am iesit cu Sabina in parc, oamenii care treceau pe langa noi ne salutau si ne zambeau. Nu ne venea sa credem! Bine, nu chiar toti fac asa, dar majoritatea. Peste tot pe unde am fost ne-au intampinat calduros, ne-au raspuns cu calm la intrebari, ne-au ajutat. Si ti se pare ca au tot timpul din lume sa faca un anumit task. Nu se grabesc, nu se streseaza... n-au nicio grija, practic. Sau cel putin, asa pare... Poate ne molipsim si noi de relaxarea asta a lor.

Urmeaza sa...

Ne cautam joburi. Sa vedem ce noroc avem. tre sa ne redactam cv-urile si sa trecem la treaba! Bafta noua!

Vinerea viitoare... Canada!

2010-04-23T02:05:00.000-07:00

Săptămâna viitoare pe vremea asta, eu şi Adi ar trebui să fim în avion, într-o lungă călătorie, spre o altă lume, spre o altă viaţă. De fapt, în aeroport, la Frankfurt, aşteptând îmbarcarea spre Calgary. Asta se va întâmpla numai dacă o vrea Măria Sa, Norul. Avem emoţii, ne este teamă, dar suntem pregătiţi pentru ce va fi. Ciudat, am crezut că o să-mi fie uşor să scriu despre asta, dar nu-mi este. Aşa că mă opresc. O să fie bine!

Ştiu că ştiţi că ştiuca-i peşte, dar mai ştiţi şi că...

2010-04-21T08:56:00.000-07:00

... unul dintre oasele capului ei are forma perfectă a unei săbii în miniatură? M-am minunat mai ieri, când mama mi-a arătat acest os incredibil. Şi tot mama mi-a mai spus câte ceva despre ştiucă, peşte care pentru mine era absolut banal, al cărui nume nu-mi spunea nimic. Un peşte ca oricare altul... Mama nu le are deloc cu pescuitul, nu lucrează "în domeniu", dar a aflat lucrurile astea de la alţii, pasionaţi, şi de la bunica mea. Cică ştiuca, un peşte foarte viclean de altfel, a furat sabia care l-ar fi ucis pe Iisus, odată răstignit pe cruce. De-aia osul care-i susţine capul are formă de sabie. Dacă nu credeţi, luaţi de mâncaţi o ştiucă şi o să-l găsiţi... Iar lângă osul sabie o să găsiţi şi "osul amar", de forma unui nit - fiindcă se spune că ştiuca a furat şi unul dintre niturile de la răstignirea lui Iisus. Acest os - şi el destul de măricel - are un gust amaaaar, de nu poţi să-l ţii pe limbă. Întrebaţi-o pe mama, că ea e păţită :)) Când era mică, unul dintre fraţii ei a păcălit-o să guste osul şi zice că n-a simţit nimic mai amar în viaţa ei decât bucăţica aia de os.
Ştiuca e peşte răpitor, se hrăneşte cu alţi peşti mai mici, fură mâncarea altora (cum o face ea asta?!) şi nu poate fi pescuită oricum, oricând, şi mai ales, nu de oricine. Se pescuieşte "la linguriţă", adică pescarul priceput aşază nu ştiu cum la malul apei o "linguriţă" cu momeală, care se mişcă şi face un zgomot asemănător celui pe care-l fac masculii când cheamă femelele să depună icre într-un anumit loc. Peştii sau peştoaicele vin în acel loc, prind momeala şi... aia e. Nu ştiu dacă chiar aşa stau lucrurile, m-aş bucura să mă lămurească un connaisseur.
Încă un lucru despre ştiucă şi gata: se spune că botul ei seamănă cu botul de vulpe. Cum vulpea e vicleană, şi ştiuca e la fel. Să n-o calci pe coadă, că te-ai ars! Ştie să se apere şi are o viaţă foarte organizată. Păi, bravo ei! Ăsta da peşte!
(Mai sus, minunatul ei os).

Necrologul telefonului

2010-04-20T06:31:00.000-07:00

Vorbeam mult cu el. Mă ajuta să imortalizez imagini frumoase, mă lăsa să ascult muzică, să fac calcule când mă lăsa memoria... Era cuminte, de abia il simţeai prin preajmă. Se făcea însă auzit când era nevoie, dar într-un mod plăcut, melodios. Se purta în negru şi avea mereu un accesoriu roşu agăţat în partea dreaptă - cică îi purta noroc. Era pata lui de culoare. Ne ştiam de mulţi ani şi mă cunoştea foarte bine, la cât de mult am vorbit... Îi ştia pe toţi prietenii mei, îmi ştia familia şi colegii. Mă punea imediat în legătură cu ei, la orice oră din zi şi din noapte, fără să se supere. Era loial :) Azi-dimineaţa nu l-am mai găsit, bietul... N-am avut grijă de el, iar el nu se descurcă să-şi poarte singur de grijă. A rămas pe scaunul din autocar, după ce eu am coborât, ameţită, năucă. O fi strigat, o fi încercat să-mi spună că e acolo... dar degeaba. L-o fi auzit altcineva, care i-a devenit acum stăpân. Rămas-bun, telefonule! Să mă uiţi, aşa cum o să fac şi eu...

Nu se mai vede padurea de pet-uri...

2010-04-20T04:20:00.000-07:00

Un singur "Lady in red" la 20 de manele, sfarait de gratare si muuuuulte pet-uri colorate. Iarba aproape verde si aer aproape curat. Cam asta ar fi in cateva cuvinte iesirea la malul unui rau, la o aruncatura de bat de capitala noastra europeana.

Duminica am fost la iarba verde cu prietenii si familia. Mai exact, ne-am decis sa "campam" pe malul Argesului, la iesirea din Bucuresti, fiindca pana la Calugareni era drum lung. Abia asteptam sa ajungem in natura, sa ne relaxam, sa respiram aer curat sau, ma rog, cat de cat curat, si sa ne "simtem" bine. De-a stanga si de-a dreapta Argesului, lumeee... ca la balamuc; masini parcate pe iarba, cu portierele si usile deschise larg, cu manele duduind in boxe, gratare sfaraind, copii alergand de colo-colo. Dupa ce am coborat din masina, m-am uitat bine de jur-imprejur si m-am frecat la ochi, fiindca aveam impresia ca am gresit locul si ca am ajuns langa sau de-a dreptul la o (mica) groapa de gunoi: din iarba aproape verde rasareau pet-uri frumos colorate, care mai mici, care mai mari, care turtite, care proaspat lasate amintire... hartii si ambalaje se lipeau de incaltaminte, resturi de la gratare marcau locurile unde s-au distrat oameni civilizati din secolul 21 in care ne aflam cu totii. O imagine atat de urata, ca mi s-a facut rusine! Rusine de rusinea altora... care au putut sa plece si sa lase in urma o catastrofa. A trebuit sa dam mai intai la o parte gunoaiele si sa asezam patura pe iarba. Chiar langa noi era improvizata o groapa mica in pamant unde unii si altii ingesuisera o gramada de sticle de plastic. De fapt, din loc in loc erau astfel de "tomberoane naturale". Le-am ignorat si ne-am vazut de ale noastre. Am facut bine, n-am facut bine... nu stiu ce sa zic. Sa le fi strans? Ne-ar fi luat o vesnicie. Sa le fi spus oamenilor? Nu cred c-ar fi inteles. Ba poate ne-am fi ales si cu vreo doua injuraturi, pe ritmuri de manele (vesele sau triste). Sa anuntam autoritatile? Pe cine? Si mai-marilor de la putere exact de pet-urile imprastiate le pasa... Una peste alta, noi ne-am simtit foarte bine, fiindca e important cu cine esti, nu unde esti, dar cred ca e mare pacat de ceea ce fac oamenii astia... :(
Ieri m-am intalnit cu o prietena si i-am spus ca am fost pe malul Argesului si ca nu mi-a venit sa cred ce am vazut acolo, iar ea era la curent cu situatia si mi-a spus: "A, pai mai bine zici ca ai fost la pet-uri. Asa se poate spune acum, din pacate...".